Vlad Mircea Pufu vrea să vă spună o poveste frumoasă: cum un tânăr jurnalist s-a trezit la 5 dimineața să studieze chioșcurile de ziare și a construit un imperiu media pornind cu banii de la nuntă. E o poveste de American Dream, varianta românească. Singura problemă? E o minciună prin omisiune.
Adevărata poveste e mult mai simplă: cum să trăiești 20 de ani din banii statului, să încasezi peste 21 de miliarde de lei vechi din contracte publice, să termini cu pierderi de miliarde, apoi să te erigi în analist independent al politicii locale. Și nimeni să nu-ți ceară socoteală.
Bine ai venit în România, unde „succesul antreprenorial” se măsoară în contracte de la buget, nu în clienți mulțumiți.
21 DE MILIARDE DE LEI VECHI: NUMĂRUL MAGIC
Să începem cu cifrele, pentru că ele nu mint niciodată.
Firma Tipo Grup Press SRL, în care Vlad Pufu deține 92%, a încasat din contracte cu statul român suma de 21 de miliarde 435 de milioane de lei vechi între 2007 și 2020. Să repetăm: 21 de miliarde de lei vechi. Din 113 contracte publice.
Pentru tipărituri. Pentru broșuri. Pentru reviste pe care probabil nimeni nu le-a citit.
Din care:
- 6,3 miliarde de la Prefectura Buzău
- 4,6 miliarde de la Prefectura Vrancea
- 3,3 miliarde de la Ministerul Lucrărilor Publice
- 3 miliarde de la primăriile din Buzău
- 2 miliarde de la Ministerul Culturii
- 1,4 miliarde de la Crucea Roșie
- 650 milioane de la MAI
Lista continuă. Consiliul Concurenței, Ministerul Mediului, Ministerul Afacerilor Externe – toți au contribuit la „succesul” antreprenorial al lui Vlad Pufu.
Dar asta e doar una dintre firme. Mai e și Casa Media SRL (fostă Activ Media 2003), în care Pufu deține 96%: 610 milioane lei vechi din 114 contracte publice doar între decembrie 2016 și decembrie 2019.
Și mai e Medika Broadcast Channel SRL, deținută 100% de Pufu. Și Media Grup Production SRL, în care deține 85%. Și Editura Focus SA. Și Triumf SRL. Lista e lungă.
80% din veniturile trustului media al lui Pufu au venit și continuă să vină din bani publici. Nu din audiență. Nu din publicitate. Nu din abonamente. Din contracte cu statul.
ELENA UDREA ȘI CONTRACTUL CARE VINE LA PACHET CU SUBCONTRACTUL
Februarie 2011. Elena Udrea conduce Ministerul Dezvoltării Regionale. Ministerul organizează o licitație „deschisă” pentru editarea, tipărirea și distribuția revistei REGIO. Valoare: 330.000 lei fără TVA.
Câte oferte primește ministerul? Una singură. De la firma Tipogrup Press, deținută de Vlad Pufu și Ion Cristoiu.
Ați citit bine: o licitație „publică” la care participă un singur concurent, deși anunțul fusese făcut cu două luni și jumătate înainte. Nimeni altcineva din România nu s-a gândit să participe. Doar Pufu și Cristoiu.
Dar povestea nu se oprește aici.
A doua zi – literalmente, a doua zi după acest contract – firma Louis Berger, care tocmai primise de la același Ministerul Dezvoltării un contract uriaș de 5,5 milioane lei pentru „servicii de instruire”, atribuie firmei lui Pufu un subcontract de 884.310 lei fără TVA.
În două zile consecutive, firmele lui Pufu încasează peste 1,2 milioane de lei din bani publici. Direct sau indirect, de la ministerul Elenei Udrea.
Coincidență? Sigur.
PIERDERI DE MILIARDE CU VENITURI DE MILIARDE: MAGIA CONTABILĂ
Și acum vine partea cu adevărat fascinantă. După ce ai încasat 21 de miliarde de lei vechi de la stat în 13 ani, te-ai aștepta să fii un om foarte bogat, nu?
Ei bine, nu în cazul lui Vlad Pufu.
Tipo Grup Press a încheiat anul 2019 cu pierderi de 1,5 miliarde lei vechi.
Medika Broadcast Channel a încheiat același an cu pierderi de 3,3 miliarde lei vechi.
Total: 4,8 miliarde lei vechi pierderi într-un singur an, după ce încasaseși 21 de miliarde de la stat în 13 ani.
Cum e posibil așa ceva? Cum încasezi miliarde și termini cu pierderi de miliarde?
Sunt doar două explicații posibile:
- Ești cel mai prost om de afaceri din România – nu ai niciun simț economic, nu știi să gestionezi bani, nu ai nicio logică financiară.
- Banii au luat alte drumuri – drumuri pe care contabilitatea oficială nu le arată.
Alegere, care variantă preferați?
„ANTREPRENORUL DE SUCCES” CARE SE TREZEA LA 5 DIMINEAȚA
În interviuri, Vlad Pufu își povestește cu nostalgie începuturile: „M-am trezit la 5 dimineața și mergeam la chioșcul de ziare să studiez piața și concurența. Am pus pe picioare trustul cu banii de la nuntă.”
Frumoasă poveste. Muncă, dedicare, sacrificiu. Visul american, varianta Buzău.
Dar ce nu spune: că adevăratul „studiu de piață” nu era la chioșcul de ziare, ci la Prefectura Buzău. Că adevărata „piață” nu erau cititorii, ci funcționarii publici care distribuiau contracte. Că adevărata „concurență” nu era cu alte ziare, ci cu alte firme care voiau să mănânce din aceeași oală a banilor publici.
„Nu am fost neamul nimănui”, mai spune Pufu cu mândrie. „Nu am ratat oportunitățile de viață.”
Are dreptate. Nu a fost neamul nimănui. A fost pur și simplu prietenul tuturor – PNL, PSD, PDL, nu conta culoarea. Conta contractul.
Și oportunitățile? Da, nu le-a ratat. Când Tăriceanu era premier (PNL), Pufu lua contracte de la Agenția pentru Strategii Guvernamentale. Când Udrea conducea Ministerul Dezvoltării (PDL), Pufu lua contracte de acolo. Când PSD era la guvernare, Pufu lua contracte de la prefecturi și consilii județene conduse de social-democrați.
Oportunist? Nu, „structural de dreapta”. Doar că „dreapta” lui Pufu se înclină spre orice parte de unde vin banii.
DIN JURNALISM ÎN POLITICĂ: CÂND DATORIILE DEVIN PREA MARI
- Vlad Pufu candidează pentru Senat pe listele PNL Buzău. Își prezintă candidatura ca pe un gest patriotic: „Este momentul unui suflu nou în politica buzoiană!”
Dar presa locală are o altă interpretare: „Faptul că presa executată de trustul lui Pufu, de cele mai multe ori la comanda PSD, a acumulat datorii foarte mari, l-a împins pe acesta la o candidatură pentru Parlamentul României.”
Cu alte cuvinte: când banii din contracte nu mai ajung să acopere pierderile și datoriile, când ANAF începe să pună întrebări incomode, există o soluție simplă – intri în politică.
Ca senator, ai imunitate. Ca senator, ai influență directă asupra celor care distribuie contractele. Ca senator, ești parte din sistem, nu un simplu furnizor.
Pufu câștigă mandatul. 2020-2024: senator PNL, membru în Comisia de Cultură. Apoi, în 2024, pierde mandatul – nu prinde un loc eligibil pe liste.
Și ce face un fost senator care tocmai și-a pierdut influența politică și ale cărui firme continuă să aibă pierderi?
Se transformă în „analist politic independent”.
„ANALISTUL INDEPENDENT” CU INTERESE FOARTE PERSONALE
Februarie 2026. Vlad Pufu apare la televiziuni să analizeze strategia primarului Constantin Toma. Disecă cu precizie chirurgicală mișcările politice ale edilului din Buzău, explică cum Toma încearcă să fie exclus din PSD pentru a candida independent.
E o analiză strălucită. Pufu e inteligent, articulat, convingător.
Doar că „analistul independent” uită să menționeze câteva detalii:
1. El însuși e un actor politic – fost senator PNL, nu un observator neutru.
2. Trustul său media depinde în proporție de 80% de contracte cu instituțiile publice – inclusiv cu primării și consilii județene controlate de… PSD.
3. Atacurile sale la adresa PSD-ului vin exact când el, un fost senator PNL, și-a pierdut funcția și influența.
Cât de „independentă” poate fi o analiză făcută de cineva care atacă partidul ce controlează 77 din 87 de primării din Buzău – tocmai când acele primării sunt cele care pot da sau nu contracte trustului său media?
Cât de „obiectivă” poate fi critica adusă lui Constantin Toma când Pufu are toate motivele politice să slăbească PSD Buzău?
Răspunsul e simplu: deloc.
EPISODUL FINAL: CANDIDAT LA ȘEFIA TVR
Noiembrie 2025. G4Media dezvăluie că Vlad Pufu este luat în calcul în interiorul PNL pentru șefia TVR.
Reacția jurnaliștilor independenți: șoc și groază.
Un om ale cărui firme au trăit din contracte publice, care a fost apropiat de Elena Udrea în perioada contractelor suspecte, care a terminat cu pierderi de miliarde în companii care încasaseră miliarde de la stat – acest om ar fi trebuit să conducă televiziunea publică a României?
Doar în România astfel de propuneri par normale.
Din fericire, propunerea nu s-a materializat. Dar faptul că a fost măcar luată în discuție spune totul despre „elita” politică românească.
LECȚIA VLAD PUFU: GHIDUL SUPRAVIEȚUITORULUI
Dacă vreți să reușiți în România, iată rețeta Vlad Pufu:
Pasul 1: Creați o firmă de presă. Nu contează calitatea conținutului – contează conexiunile.
Pasul 2: Construiți relații cu TOATE partidele politice. PNL, PSD, PDL – toți vor fi clienți.
Pasul 3: Câștigați contracte publice. Multe contracte publice. Miliarde de lei din contracte publice.
Pasul 4: Terminați cu pierderi uriașe. Da, sună ciudat, dar asta e partea importantă. Pierderi = scutiri fiscale + explicații pentru lipsa banilor.
Pasul 5: Când datoriile devin prea mari, candidați la Parlament. Ca politician, aveți imunitate și influență.
Pasul 6: Când pierdeți mandatul, transformați-vă în „analist politic independent”. Atacați adversarii politici folosind trustul media pe care l-ați construit cu bani publici.
Pasul 7: Dacă vi se oferă șansa, candidați pentru șefia unei instituții publice importante. Cercul se închide perfect.
CONCLUZIA: ÎNTREBAREA PE CARE NIMENI NU O PUNE
Vlad Pufu nu e un caz izolat. E un simptom.
Un simptom al unui sistem în care poți trăi excelent din banii publici fără să produci nimic de valoare reală.
Un sistem în care „antreprenoriatul de succes” înseamnă contracte cu statul, nu clienți mulțumiți.
Un sistem în care pierderi de miliarde după venituri de miliarde nu provoacă nicio anchetă, nicio întrebare, nicio consecință.
Un sistem în care poți fi „jurnalist independent” când trustul tău trăiește din bani publici, „antreprenor de succes” când firmele tale termină cu pierderi, și „analist obiectiv” când ai toate interesele să distrugi adversarii politici.
Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună buzoienii:
Când Vlad Pufu „analizează obiectiv” strategiile lui Constantin Toma sau ale PSD Buzău, în interesul cui vorbește de fapt?
În interesul adevărului? Sau în interesul contractelor viitoare pentru trustul său media?
Răspunsul îl găsiți în bani. Întotdeauna în bani.
21 de miliarde de lei vechi încasați. 4,8 miliarde pierderi. 80% din venituri din bani publici.
Acestea sunt cifrele. Restul sunt doar povești frumoase pentru electorat.
P.S.: Toate informațiile din acest articol sunt publice și verificabile. Contractele sunt în baza de date SEAP (achiziții publice). Bilanțurile sunt la Ministerul Finanțelor. Declarațiile sunt în interviuri și articole de presă.
Nu există nimic secret aici. Nu există nicio investigație specială.
Există doar cifrele pe care nimeni nu vrea să le citească cu voce tare.
Până acum.
