Constantin Toma, primarul municipiului Buzău aflat la al treilea mandat din partea PSD, a devenit în ultimele luni un caz aparte în peisajul politic românesc. În timp ce poartă legitimația social-democrată, discursul și alianțele sale par să-l plaseze tot mai mult în tabăra liberală, mai precis în anturajul premierului Ilie Bolojan.
Relația dintre cei doi nu e de ieri, de azi. Încă din 2021, când Toma milita pentru unirea Buzăului cu comuna Țintești printr-un referendum local, Bolojan a venit să-l susțină. Mai mult, liderul liberal a petrecut aproape o lună în oraș, campanie alături de primarul social-democrat, într-o colaborare care părea bizară pentru mulți observatori politici. Dar pentru cei doi, ideile de reformă și administrație eficientă păreau să primeze în fața culorilor politice.
Fast-forward la 2026, și imaginea devine și mai interesantă. În interiorul PSD, Toma e privit acum cu suspiciune. Liderul organizației județene, deputatul Romeo Lungu, l-a acuzat public că apără mai mult premierul liberal decât interesele propriului partid. Iar când un președinte de organizație îți reproșează că faci mai multă politică decât administrație și că “ești apărătorul austerității reprezentate de Bolojan”, lucrurile sunt clare: nu mai ești pe placul colegilor de partid.
Paradoxul Constantin Toma este fascinant. Pe de o parte, cere demisia întregii conducerii PSD – Ciolacu, Stănescu, tot – și declară că nu mai vede viitor pentru alianța de guvernare. Pe de altă parte, îl apără cu înverșunare pe Bolojan de atacurile social-democraților, susținând că amenințările cu ieșirea de la guvernare destabilizează economia. E în PSD, dar vorbește ca un liberal. E primar sub siglă social-democrată, dar gândește administrație ca oamenii lui Bolojan.
Presa l-a și botezat “omul lui Bolojan din interiorul PSD”, acuzându-l că dinamitează linia partidului. Într-un interviu sincer, Toma a recunoscut că, ideologic, ar trebui să fie liberal, dar că politica l-a adus în PSD. O declarație care sună mai degrabă a mărturisire decât a strategie politică.
Cu toate acestea, Constantin Toma rămâne extrem de popular în propriul oraș. Sondajele îi acordă peste 70% încredere, fiind considerat unul dintre cei mai apreciați primari de municipiu din România. Această popularitate îi oferă un capital politic imens și, implicit, libertatea de a-și alege drumul.
Întrebarea care plutește în aer este simplă: pregătește terenul pentru o migrare către PNL? Sau e doar un primar care pune administrația și reformele înaintea culorilor politice? Cert e că, în contextul tensiunilor actuale din coaliție și al criticilor din interiorul PSD, poziția sa devine tot mai incomodă. Iar când ai lângă tine un Ilie Bolojan care apreciază reformatori și oameni eficienți, indiferent de partid, calculele politice pot lua oricând o turnură neașteptată.
Pentru moment, Constantin Toma rămâne în PSD. Dar dacă lucrurile continuă în direcția actuală, nu ar fi o surpriză ca, într-o zi, să-l vedem trecând strada politică. La urma urmei, în politica românească, migrațiile au devenit aproape la fel de frecvente ca promisiunile electorale.
