Sunt fotografii, nu speculații. Marcel Ciolacu, președintele Consiliului Județean Buzău și fost premier al României, apare la masă, zâmbind, alături de Ionel Arsene — fost șef al CJ Neamț, condamnat definitiv la 6 ani și 8 luni de închisoare pentru corupție și trecut, în acest moment, pe lista persoanelor urmărite internațional de Poliția Română.
Nu e o întâlnire întâmplătoare de doi metri, la un colț de stradă. E micul dejun, pe 25 iunie 2026, pe terasa Villa Cortine Palace, un hotel de lux de pe malul Lacului Garda, în Italia, unde o noapte pornește de la 800 de euro. Ciolacu și-a adus partenera de viață. Arsene și-a adus familia. Au stat împreună mai multe zile, potrivit fotografiilor publicate de HotNews.
Cine e omul de la masă
Ionel Arsene nu e un simplu „fost coleg de partid”. E omul care a luat 100.000 de euro mită cât conducea PSD Neamț, condamnat definitiv pentru asta, și care a fugit din țară chiar înainte să i se citească sentința. România i-a cerut extrădarea. Italia a refuzat, pe motiv de sănătate. Așa că, tehnic, Arsene e liber pe o terasă din nordul Italiei, în timp ce la noi figurează în continuare pe lista fugarilor.
Cu acest om a ales Marcel Ciolacu să-și petreacă vacanța.
„Nu privește pe nimeni”
Întrebat de HotNews, Ciolacu a tăiat scurt: „Ce fac eu personal nu privește pe nimeni.” Sorin Grindeanu, șeful lui de partid, s-a spălat pe mâini — zice că nu știa nimic și că Ciolacu trebuie să răspundă singur.
Numai că un președinte de Consiliu Județean, plătit din bani publici, care ia masa zile în șir cu un condamnat penal aflat în fugă de justiție, nu e „viață personală”. E o întrebare legitimă de interes public. Și cu cine se împrietenește un om ales cu banii tăi spune ceva despre cum înțelege el funcția.
Unde e presa din Buzău?
Subiectul a fost preluat, în câteva ore, de HotNews, Digi24, Adevărul, G4Media, StiriPeSurse. La nivel local, în județul pe care Ciolacu îl conduce, tăcere absolută. Nicio redacție din Buzău nu a scris un rând.
Nu e o coincidență de nesincronizare editorială. E structural. O bună parte din presa locală buzoiană trăiește din contracte, sponsorizări și bunăvoința instituțiilor pe care ar trebui să le verifice. Când cel care semnează plățile e chiar personajul din fotografii, întrebarea „de ce nu scriem despre asta” își găsește singură răspunsul.
