Șomajul scade, dar firmele nu găsesc oameni calificați. Industria, HoReCa și construcțiile importă muncitori din Asia
Paradoxul pieței muncii din Buzău arată că cifrele oficiale nu spun întotdeaga întreaga poveste. În timp ce rata șomajului a scăzut la 4,05% la sfârșitul lui 2025 – cel mai mic nivel din ultimii ani – fabricile, șantierele și restaurantele strigă după meșteșugari. Și nu găsesc.
Așa se face că, pe străzile Buzăului, tot mai des auzi vorbindu-se nepaleza sau bengaleza. Importul de muncitori din țări ca Nepal, India și Bangladesh s-a triplat anul trecut față de 2024. Lunar, Serviciul de Imigrări eliberează adeverințe pentru aproximativ 200 de locuri de muncă – sudori, bucătari, dulgheri, cameriste.
„Avem paradoxul clasic al economiei de tranziție”, spune un reprezentant AJOFM Buzău. „Oameni fără loc de muncă există, dar nu au meserie. Iar meseria, astăzi, e totul.”
Absolvenții dispar, fabricile rămân
Cifrele vorbesc de la sine: din 218 absolvenți de liceu înregistrați ca șomeri în 2024, au rămas doar 171 la finalul lui 2025. Tinerii fie pleacă, fie reușesc să se angajeze rapid. Problema e că mulți dintre ei nu au calificările pe care le cer angajatorii.
La Bursa locurilor de muncă pentru absolvenți au participat 206 tineri. Doar 73 au fost angajați – în principal pe posturi care cereau studii liceale sau profesionale de bază. Pentru restul, bariera competențelor a fost prea înaltă.
Între timp, industria grea prelucrătoare – motorul economic al județului – caută disperată strungari, frezori, sudori. Construcțiile au nevoide zidari și dulgheri. Restaurantele, hotelurile și pensiunile caută ospătari și bucătari. Agricultura – și ea.
Angajatorii comunică zilnic, în medie, 100 de locuri de muncă vacante. 90% dintre ele pentru personal calificat. Anul trecut, media era de 200. Scăderea nu înseamnă că economia merge mai prost – înseamnă că firmele au renunțat să mai caute ce nu pot găsi.
Muncitorii din Asia – soluția temporară
Soluția momentană? Să aduci oameni de peste mări și țări. Lunar, aproximativ 200 de adeverințe pentru angajare pleacă către Serviciul de Imigrări. Cele mai solicitate meserii: bucătar, ospătar, cameristă în HoReCa; zidar, dulgher, zugrav în construcții; muncitori necalificați în agricultură.
E o soluție care rezolvă lipsa imediată de brațe, dar ridică întrebări pe termen lung. Ce se întâmplă cu școlile profesionale? De ce tinerii nu mai vor să învețe meserii? Unde sunt meșteșugarii de mâine?
2026: Competiție și selectivitate
Dacă 2025 a fost anul paradoxurilor, 2026 se anunță anul selecției naturale pe piața muncii. Experții în recrutare anticipează o piață mai exigentă, unde angajatorii nu mai caută doar diplome, ci rezultate concrete și capacitate de adaptare.
„Nu e criză, dar nici nu mai e ușor ca-n anii cu angajări masive”, explică Mădălina Dan de la BestJobs. „Companiile sunt mai prudente. Joburile bune există, dar trebuie să te lupți pentru ele. Diferența o fac CV-ul bine făcut, abilitățile relevante și capacitatea de a demonstra ce poți face, nu doar ce ai studiat.”
Inteligența artificială intră în ecuație – nu ca să elimine locuri de muncă, ci ca instrument de productivitate. Cei care o stăpânesc vor avea avantaj. Salariile vor crește mai încet decât în ultimii ani, dar pachetele de beneficii și stabilitatea vor conta tot mai mult.
Pentru juniorii fără experiență, competiția va fi dură. Avantaj vor avea cei cu proiecte personale, portofoliu sau măcar experiență de voluntariat care demonstrează competențe practice.
Buzăul rezistă, dar trebuie să se adapteze
În comparație cu alte regiuni, Buzăul – împreună cu Vrancea – nu a înregistrat scăderi masive ale numărului de joburi disponibile. Mai degrabă, o stagnare. Cererea rămâne ridicată în construcții, logistică, IT (cloud, securitate cibernetică, date), sănătate, energie verde și finanțe.
Municipiul Buzău rămâne principalul pol economic, cu doar 0,53% șomeri în populația stabilă. Problema nu e lipsa locurilor de muncă – e nepotrivirea dintre ce caută angajatorii și ce pot oferi candidații.
Între timp, în fabrici și pe șantiere, muncitorii din Nepal și Bangladesh umplu golurile lăsate de lipsa meșteșugarilor români. E o soluție care funcționează astăzi, dar care pune sub semnul întrebării viitorul unei economii locale care și-a pierdut legătura cu meseria tradițională.
Paradoxul Buzăului din 2025 rămâne nerezolvat și în 2026: avem oameni fără meserie și meserii fără oameni. Și până când nu vom reconstrui legătura dintre educație și nevoile reale ale pieței, muncitorii vor continua să vină din Asia, iar tinerii vor continua să plece sau să rămână fără calificările de care economia locală are nevoie.
